Legenda mătăsii

Legenda spune ca mătasea s-a născut într-o ceaşcă de ceai…

Prinţesa Leizu avea 14 ani când a scăpat în ceaşca sa de ceai un cocon de mătase. Ca să-l scoată din băutură, tânăra a început să desfacă firul de pe gogoaşă. Aşa i-a venit ideea să-l ţeasă. Din acel moment, chinezii au descoperit ritmul de viaţă al viermelui de mătase şi, pentru 3.000 de ani, au fost singurii păstrători ai acestui secret. Potrivit lui Confucius, istoria mătăsii începe în anul 2640 î.Hr. 

Prinţesa Leizu, după ce a observat viaţa viermelui de mătase, la recomandarea soţui ei, Împăratul Galben (Huang Di), a început să-şi instruiască doamnele de companie în arta creşterii acestor viermi speciali.

Legenda spune că, din acel moment, fata a devenit zeiţa mătăsii în mitologia Chinei, iar secretul creşterii viermilor de mătase şi a obţinerii firelor a fost păzit cu străşnicie la Curtea imperială chineză.

Replicarea în laborator a structurii mătăsii este foarte dificilă. Fibra de mătase rămâne o creaţie de vârf a naturii, iar sinteza ei în laborator ei implică chimia, biologia moleculară şi biofizica la un nivel la care tehnologia umană încă este mult în urma performanţelor atinse de viermele de mătase prin evoluţie. Nimeni nu a reuşit până acum să obţină pe cale artificială, în laborator, o fibră de mătase cu calităţi identice celor ale fibrei „toarse” de omida aceea alburie, cu înfăţişare atât de umilă.